Noapte in padure

Am ramas acolo, socata de disparitia lui, cand l-am vazut pe creanga copacului. "Nu! Stai!" am zis, cand am realizat ca nu stiam deloc cum sa ies din padure.

- Deci acum te-ai razgandit?! spuse el amuzat.

Mi-am incrucisat mainile la piept. Nu mai aveam nici macar lanterna, care se stricase, asa ca o aruncasem. Se facea din ce in ce mai frig. Mi-am strans hanoracul in jurul meu si m-am uitat urat la el. "Nu," am spus rautacios. "Ba da," am admis, dupa nici doua secunde. "Multumit?"

-Da! Intotdeauna am dreptate, spuse el zambaret.

"Bravo tie," am spus rece, insa nu mi se mai parea la fel de rau ca la inceput. "Acum poate vrei sa cobori de acolo," am zis, uitandu-ma in sus, spre el.

-Eu vreau, dar lenea nu ma lasa! spuse el ironic.

Mi-am incrucisat mainile nervoasa si l-am privit scurt. "Nu ma amuzi," i-am spus. Ma simteam pur si simplu lipsita de orice aparare. Era noapte, intr-o padure extrem de deasa si extrem de intunecata, fara vreo lumina, iar el se tinea de glume.

- Nu prea ai simtul umorului - spuse Jessie.

"Da, nu pot sa spun ca e punctul meu forte," am spus, incepand sa tremur. O data de frig, apoi si de putina teama pe care oricum nu aveam de gand sa o recunosc. Mi-am strans hanoracul subtire si mai mult in jurul corpului si mi-am incrucisat bratele.

Jessie disparu din copac si aparu pe pamant.

Aproape am sarit de spaima cand l-am vazut langa mine. "Bine, trebuie sa incetezi sa mai faci asta."

- Da' fricoasa mai esti! spuse baiatul amuzat.

I-am aruncat o privire ucigatoare. "Nu.. Nu sunt," am zis repede.

- Ai lasama, ce sa-ti povestesc? spuse el ironic.

Am ridicat o spranceana si l-am fixat cu privirea. "Tot cu ironii?" am intrebat scurt.

- Ar fi impotriva firii mele daca nu as fii "tot cu ironii".

In ciuda rautatii mele aparente, am zambit si am dat din cap aprobator. "Eu sunt Michelle, apropo," am zis, intinzand mana.

-Jessie! spuse el scurt si la obiect. Incantat de cunostiinta.

"As putea spune la fel, dar probabil as minti," am glumit cu acelasi zambet pe fata.

-Bine ca nu esti mincinoasa, sau poate esti...

Am ridicat o spranceana, dar mi-am pastrat zambetul. "Chiar atat de increzut esti?" am intrebat.

Jessie se gandi dupa care ii raspunse:
- Depinde cum ma vezi tu, altii au alte opinii despre mine si felul meu de a fi. - spuse el serios.

Mi-am incrucisat bratele la piept si mi-am sters zambetul de pe fata. "Ei bine, eu asa te vad deocamdata."

-Deocamdata?
-Deci mergem, sau preferi sa mai stai pe aici?

"Deocamdata, pentru ca nu te cunosc," i-am raspuns. "Mergem."