Noapte in padure

Plimbarile noaptea si plimbarile prin locuri intunecoase se numarau printre activitatile mele favorite. Cand am ajuns la Academie am vazut in apropiere o padure. Parea interesanta, plina de mistere. Am tot vrut sa merg pe-acolo dar nu am avut niciodata ocazia. Asadar, intr-o noapte, sa fi fost in jur de 12-1, am iesit tiptil din scoala si, inarmata doar cu o lanterna, am intrat in padure. Am facut cativa pasi cand, deodata, am auzit un fosnet in spatele meu. Am tresarit violent si m-am intors repede.

-Tie chiar iti place sa nu dormi noaptea.spuse Ruki putin amuzata.

M-am intors doar ca sa o vad pe aceeasi fata pe care o intalnisem in biblioteca.
-Hei, am spus si eu amuzata. Ruki, nu?

-Da.Nu iti este frica sa vii aici,Michell?

M-am apropiat.
- Ar trebui sa-mi fie? am intrebat, ridicand usor din umeri. Mereu mi-au placut locurile intunecoase. Mai ales noaptea.

Ruki a inceput sa zambeasca si a spus:
-Cred ca maine vei fi obosita.Trebuie sa plec.ma cheama colegii.spuse Ruki si disparu.

A disparut intr-o secunda parca. M-am intors si am mai mers ceva prin padure. Imi parea ca ma afund din ce in ce mai mult in intuneric, cand am auzit un alt zgomot in spatele meu.

Jessie statea pe o creanga dintr-un copac, si o privea pe fata.

-Ce faci acolo?spuse Ruki din spatele baiatului.

-Stau si privesc. Dar tu ce faci ? spuse el calm.

-La fel.spuse Ruki linistita.Incurand incep orele.Trebuie sa ne grabim.

- Dar daca nu am chef sa merg? Ar trebui sa te grabesti doar tu, nu?

Am inceput sa respir greu. Inima imi batea ca nebuna si niciun cuvant nu mi-a scapat pe buze. Ma simteam privita si totusi nu vedeam pe nimeni.

Jessie ofta, privind linistit cerul.

Cand sentimentul s-a intensificat, m-am hotarat ca ar fi mai bine sa ies din padure. M-am intors. Eram intre niste copaci imensi, in mijlocul intunericului. Pe unde o iau acum? "Oh, Doamne..." am soptit, privind imprejur.

- Te-ai ratacit? intreba Jessie calm, tot de pe acea creanga pe care se afla.

M-am intors repede si m-am uitat imprejur, dar tot nu am vazut pe nimeni. "Ci-Cine-i acolo?" am intrebat cu voce tremuranda.

- Esti mai mult de cat speriata, spuse Jessie coborand incet din copac. Crezi ca pe aici se ascunde vreun monstru?

"Nu sunt speriata," am spus repede cu o figura ingamfata, cand l-am vazut. Il mai vazusem la scoala dar nu vorbisem cu el. "Si poate chiar tu esti monstrul."

Ruki se indrepta spre academie."Sper ca nu va face vreo prostie.Of!Jessie asta!"

- Eu monstru? Pfff ... O sa devin un asasin in serie cu un topor ca in filmele acelea de groaza? intreba el calm, arogant.

Am micsorat ochii si l-am privit pentru cateva momente. "Poate," am spus simplu si m-am intors cu spatele la el, dand sa plec. Dar pe unde?... Nu vedeam nimic...

- Si cam unde ai vrea sa ajungi? Poate avem aceeasi destinatie ....

M-am intors spre el si am ridicat o spranceana. "Poate nu vreau sa merg cu tine," am spus ingamfata, tuguindu-mi buzele.

- Bine! spuse el calm aparand dintr-o data pe creanga copacului.