Somerhalder's propriety

Ian intra in dormitorul sau, cu un ruxac in spate. Il arunca undeva pe acolo si se indrepta catre fereastra, deschizand-o si inspirand tot aerul curat. Zambi calm.

Ajunsesem la Academie de foarte putin timp. Vorbisem cu directorul, care imi daduse numarul camerei unde urma sa stau, insa, ca sa fiu sincers, nu fusesem foarte atenta. Gandurile mele erau in alta parte. Nu e usor sa te muti de la o scoala unde ai studiat pentru aproape 10 ani. Schimbi colegii, schimbi profesorii, atmosfera... De exemplu, directorul de aici imi spusese ca se fac ore si noaptea. Nu stiam asta si nu stiam de ce si care era treaba cu elevii din asa-zisa 'clasa de noapte', dar urma sa aflu in curand.

Dupa ce am vorbit cu directorul, mi-am luat rucsacul si am dat sa ma duc in camera. Pe hol insa, mi-am dat seama ca nu stiu exact ce camera am. Eram in fata unei usi. Am vazut numarul si am zis ca parca imi pare cunoscut, aceea trebuia sa fie. Am intrat. Insa la cateva clipe dupa, aproape am tipat vazand o silueta inalta si bine-facuta la fereastra. Nu stiu de ce, am tresarit, dar am ramas locului cu ochii mari, nescotand niciun cuvant.

Ian ramase indiferent si foarte calm.
- Ar trebui sa bocanesti in usa inainte sa intri! spuse el.

Statea tot cu spatele la mine, privind pe fereastra.
- Eu..., am inceput timida. Imi cer scuze, sunt noua si... Am incurcat camerele...

- Nu e nimic! se mai intampla, zise apropiindu-se de fata.

Apoi, s-a intors. Pot sa spun ca da, arata bine. Foarte bine.
- Buna, am zambit. Eu sunt Michelle.

- Ian Somerhalder, incantat de cunostiinta! spuse acesta sarutandu-i mana fetei.

Am zambit timid si probabil m-am inrosit putin cand mi-a sarutat mana. Nu vezi prea des asemenea baieti cu asemenea maniere in zilele noastre. Am ramas putin privindu-l, dupa care mi-am coborat ochii. "Eu... Imi cer scuze... Ar trebui sa..." m-am balbait, aratand spre usa.

- Vrei sa pleci atat de repede? spuse Ian prefacandu-se trist.

Ma aplecasem deja sa imi iau rucsacul cand a spus asta. Mi-am luat totusi geanta, am aruncat-o pe umar si mi-am ridicat privirea spre el. "Poftim?"

- Adica, ai stat foarte putin, nici nu am apucat sa te servesc cu ceva!

M-am uitat la el cu un zambet timid. "Nu, serios... Nu e nevoie," i-am spus. Am ramas apoi locului, in liniste pentru cateva secunde. L-am privit in ochii sai albastri, superbi, dupa care mi-am coborat repede privirea.

El o privi atent, cu un zambet afisandu-se pe a sa fata.

Dupa cateva secunde, m-am gandit ca poate ar fi un moment bun sa aflu ce e cu acea 'clasa de noapte' despre care nu imi explicase nimeni nimic. "Umm... Am senzatia ca am nimerit la camerele celor din clasa de noapte, asa-i?" am intrebat.